TerenuriAlegerea terenului pentru locuintaExista mai multi factori care influenteaza finalitatea proiectului locuintei, care tin de caracteristicile terenului.
Terenul de fundare este supus sarcinilor transmise de constructie; acesta are in componenta sa roci stancoase sau pamantoase.
Rocile pamantoase (pamanturile) sunt formate din aglomerari necimentate de particule solide, cu proprietati foarte diferite; ele pot fi coezive sau necoezive. Rezistenta pamanturilor necoezive depinde de gradul de indesare.
Pamanturile necoezive constituie un teren bun de fundare, cuprind nisipuri, pietrisuri ,si blocuri si raman cu rezistenta neinfluentata de prezenta apei dar influentata de gradul de indesare (compactare).
Pamanturile coezive provin din alterarea chimica a rocilor stancoase si sunt formate din particule fine de praf si argila. Aceste particule sunt influentate de prezenta apei, se contracta la uscare, sunt plastice si au coeziune. Cresterea continutului de apa majoreaza compresibilitatea si micsoreaza rezistenta pamanturilor coezive.
Rocile stancoase sunt formate din mase cimentate sau cristaline, au rezistenta mare si compresibilitate mica.
Substantele organice (humusul) defavorizeaza rezistenta pamanturilor, motiv pentru care pamanturile cu continut mare de materii organice sunt evitate ca teren de fundare si ca material de constructie.
La constructia digurilor, barajelor, canalelor in rambleu din pamant compactat, pamantul trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:
- Sa fie stabil hidrodinamic; - Sa fie insolubil in apa (sa nu contina particule de sare sau gips); - Sa nu contina materii organice; - Sa fie impermeabil; - Sa nu se fisureze la tasari si uscari; - Sa aiba rezistenta suficienta la forfecare; - Sa fie cat mai omogen; - Sa poata fi amplasat usor si economic in lucrare.
Considerentele economice predomina la alegerea pamantului, urmand sa se adopte tipul de lucrare cu siguranta suficienta in ceea ce priveste stabilitatea, etanseitatea etc.
Pregatirea terenurilor
Trasarea lucrarilor are ca scop materializarea pe teren a axelor, contururilor, latimii excavatiilor si umpluturilor precum si a cotelor de nivel fata de reperul principal de cota ± 0,00.
Trasarea pe teren a lucrarilor se executa in doua etape diferite, in ceea ce priveste continutul si perioada de efectuare.
Prima etapa se executa in procesul proiectarii si contine aplicarea pe teren a axelor principale a constructiei, inclusiv reperajul lor.
Etapa a doua se desfasoara in procesul executiei constructiei si consta in trasarea axelor secundare, pe baza carora sa se poata asigura in continuare trasarea pe teren a formelor geometrice ale diferitelor parti ale constructiei, montarea constructiilor metalice, a instalatiilor si a subansamblurilor hidrotehnice.
Pentru trasarea in plan sunt necesare urmatoarele elemente principale:
- Harta zonei in care se amplaseaza constructia; - Planul general al terenului pe care se executa lucrarea in planul sectorului pe care se traseaza, la scara 1:2000 – 1:5000; - profilul longitudinal prin axa lucrarii cu un numar suficient de profile transversale, care sa puna in evidenta relieful terenului; - planurile de trasare cu fixarea reperelor principale de trasare a lucrarii; - tabelul cu coordonatele punctelor.
Pornind de la aceste repere, se traseaza prin masuratori planimetrice si nivelitice, axele principale si secundare ale constructiei, pichetand cu material lemnos atat axele, ampriza si pantele cat si cotele de nivel la care trebuie sa se ajunga.
Trasarea lucrarilor trebuie facuta cu mare precizie deoarece orice eroare conduce la deformari in executie.
Defrisarea pamantului
Defrisarea este operatia de curatire a terenului de arbori, arbusti si tufisuri, pe toata suprafata unde urmeaza sa se amplaseze constructia. Alegerea metodei de defrisare se face in functie de diametrul vegetatiei si de densitatea ei. Astfel pentru arborii izolati si putini sau situati pe versanti, defrisarea se face manual folosind fierastraie mecanice. In acelasi fel se procedeaza si cu tufisurile daca sunt mici si razlete. Daca vegetatia este compacta se foloseste un echipament mecanic cu un defrisor montat pe un buldozer S – 1300
Pentru executarea mecanizata a lucrarilor, suprafata de defrisat se imparte in sectoare de lucru a caror marime se dimensioneaza in functie de productivitatea utilajelor. In cadrul unui sector, utilajele executa defrisarea dupa o schema de lucru, ca in imaginile alaturate:
a – in zigzag transversala; b – in spirala; c – circulara longitudinala; d – circulara transversala.
Pentru zonele acoperite cu arbori cu diametrul mai mare de 10 cm, in functie de necesitatea de valorificare a masei lemnoase rezultate si in functie de densitatea si marimea arborilor sunt folosite urmatoarele tehnologii:
a) In cazul in care masa lemnoasa este valorificata in industria lemnului, arborii sunt taiati cu ajutorul fierastraielor mecanice, operatie executata de personal silvic autorizat.Tulpinile arborilor sunt expediate la fabricile de prelucrare a lemnului iar radacinile sunt scoase de constructor prin urmatoarele procedee:
-Legarea radacinii cu cabluri si tragerea cu buldozer; -Saparea si dezradacinarea cu buldozerul; -Dezradacinarea cu tractoare puternice echipate cu ghiara; -Cu ajutorul explozivilor cand diametrul radacinii este mai mare de 1m.
b) Cand arborii nu sunt taiati in prealabil si urmeaza a fi scosi impreuna cu radacinile, se poate folosi buldozerul sau se aplica metoda dezradacinarii prin folosirea concomitenta a tractiunii cu cablu si impingerii cu buldozerul.
La sfarsitul operatiei de dezradacinare se procedeaza la curatirea terenului defrisat de resturile rezultate, pietre de diferite marimi sau alte materiale.
Tehnologia lucrarilor de scarificare a terenului
Dupa eliberarea terenului de vegetatie, se executa de obicei lucrarea de scarificare.
Aceasta lucrare are rolul de a mobiliza si afana terenul intelenit si compactat, pentru asigurarea unor productivitati normale a utilajelor ce urmeaza sa execute lucrarile de sapare.
Afanarea se poate face cu ajutorul plugurilor, scarificatoarelor sau a explozivilor.
Tehnologia lucrarilor de decopertare a stratului vegetal
Operatia de decopertare (decapare) are rolul de a indeparta stratul vegetal de pe amplasamentul lucrarilor si de pe suprafata gropilor de imprumut si a carierelor, in vederea evitarii amplasarii umpluturilor peste stratul vegetal, sau al amestecarii materialelor din cariere cu acestea.
Stratul vegetal pe o adancime de 0,1 – 0,15m, de pe amplasamentul digurilor sau a canalelor in rambleu sau semirambleu , este inlaturat si depozitat la distante minime de axa lucrarii, fara a stanjenii circulatia utilajelor, astfel incat la terminarea lucrarii sa poata fi folosit la umplerea gropilor de imprumut sau la imbracarea taluzurilor si a coronamentelor, materialul organic continut de acest strat contribuind la procesul de inierbare.
In cazul barajelor de pamant de inaltime mica, stratul vegetal se decapeaza pe adancimea de 0,2 – 0,5 m si se depoziteaza in cavaliere situate in aval de baraj astfel incat sa poata fi folosit la inierbarea taluzului aval.
