Studiul geotehnic

Scopul elaborarii studiului geotehnic este acela de a furniza date privind terenul de fundare, date necesare definitivarii amplasamentului, proiectarii si executiei cladirii:

a. precizarea caracteristicilor fizico-mecanice ale straturilor ce alcatuiesc terenul de fundare si in functie de portanta acestuia, alegerea sistemului de fundare;
b. precizarea rezervelor de materiale locale (pamanturi, deseuri industriale) necesare executiei umpluturilor in corpul constructiilor sau in incinta obiectivului de investitii;
c. determinarea efectelor actiunii apelor subterane asupra constructiilor;
d. incadrarea terenului din punct de vedere al seismicitatii;
e. semnalarea eventualelor conditii naturale speciale ce s-ar putea intalni in timpul executiei si exploatarii (fenomene de instabilitate, existenta unor goluri subterane, emanatii de gaze, posibilitatea aparitiei unei viituri de apa in lucrarile subterane etc.);
f. incadrarea rocilor din terenul de fundare dupa natura lor, dupa proprietatile coezive si modul de comportare la sapat in categorii prevazute in Normele de deviz privind lucrarile de terasamente si sapaturi.

Documentele care stau la baza elaborarii studiului geotehnic sunt:
– planul de amplasament in zona al obiectivului de investitii;
– planul de ridicare topografica a terenului.

Elaborarea studiului geotehnic presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
1. cercetarea materialului documentar de arhiva;
2. recunoasterea si cartarea geologica – tehnica a terenului;
3. prospectarea si explorarea terenului;
4. incercari asupra terenului de fundare si lucrari experimentale.

1. Cercetarea materialului documentar de arhiva are ca scop strangerea si studierea materialelor cu privire la amplasamentul care trebuie studiat. In acest scop se studiaza:

– publicatiile, studiile, rapoartele de expertiza asupra problemelor similare studiate;
– colectiile geologice si mineralogice existente care se refera la regiunea de cercetat sau la regiuni invecinate;
– hartile topografice, geotehnice existente ale regiunii studiate;
– date regionale sau locale cu privire la meteorologie, seismicitate, climatologie.

In functie de datele obtinute in aceasta etapa se intocmeste un program de lucru si se stabileste volumul de cercetari de teren si laborator pentru urmatoarele etape.

2. Recunoasterea si cartarea geologica – tehnica a terenului are ca scop obtinerea unor date cu privire la:
– topografia amplasamentului si a zonelor inconjuratoare – se examineaza pe baza planului de ridicare topografica;
– particularitatile geomorfologice ale zonei constau in identificarea vailor, luncilor, teraselor si a vegetatiei zonei;
– geologia si tectonica regiunii se studiaza prin: urmarirea pe teren a aparitiei rocilor, cercetarea pe teren a profilelor geologice si a accidentelor tectonice (fisuri), a fenomenelor fizico-geologice (alunecari, forme de eroziune etc.), colectarea probelor de teren pentru determinarea varstei formatiunilor componente;
– apele de suprafata si subterane se studiaza prin: observatii asupra nivelurilor si culegerea datelor privind variatia lor in timp, precum si asupra posibilitatilor de inundare a amplasamentului; culegerea datelor asupra precipitatiilor din regiune; prelevarea probelor de apa in vederea determinarii in laborator a agresivitatii asupra materialelor de constructii; studiul influentei apei asupra terenului de fundare;
– antecedentele terenului se studiaza prin observatii si culegerea de informatii cu privire la existenta pe amplasamentul studiat a zonelor cu umpluturi, exploatari miniere, cariere etc.;
– comportarea in timp a constructiilor existente se studiaza prin observatii directe si culegerea de informatii privind stabilitatea constructiilor din zona, tasarile produse, crapaturile si degradarile aparute.

3. Prospectarea si explorarea terenului are ca scop completarea si precizarea datelor obtinute in etapa de recunoastere si cartare referitoare la: stratificatia terenului si delimitarea straturilor intalnite, natura si starea fizica a rocilor, regimul apelor subterane.

Prospectarea si explorarea terenului de fundare se efectueaza prin utilizarea unor metode specifice de cercetare, cum ar fi:
– cercetari geofizice executate la suprafata terenului sau in sondaje;
– cercetari prin sondaje deschise;
– cercetari prin puturi si galerii;
– cercetari prin foraje sau prin penetrare dinamica.

Dispunerea in plan si stabilirea numarului de sondaje, puturi, foraje etc. (in functie de metoda aleasa) se vor face tinand cont de urmatoarele:

a. cand amplasamentul de studiat se afla in vecinatatea unor constructii similare care s-au comportat favorabil in timp:
– se poate renunta la sondaje cand exista siguranta ca terenul de fundare este acelasi, iar constructiile existente sunt in imediata apropiere a amplasamentului de studiat;
– se va executa cel putin un sondaj care se va compara cu sondajele executate in zona constructiilor existente in cazul in care constructiile existente nu sunt in imediata apropiere a amplasamentului studiat.

b. cand amplasamentul de studiat nu se afla in vecinatatea unor constructii:
– in cazul in care amplasamentul este stabilit se vor executa minim doua sondaje daca terenul este cunoscut;
– in cazul in care se urmareste alegerea amplasamentului pe baza celui mai favorabil teren de fundare se vor dispune sondaje in toate nodurile unei retele octogonale cu latura cuprinsa intre 20 si 300 metri.

Pe planul de amplasament se vor dispune sondajele si se vor numerota. Pe masura executiei sondajelor se va intocmi fisele puturilor, care vor trebui sa contina adancimea, grosimea si descrierea stratului, probele recoltate si nivelul apei.

4. Incercari asupra terenului de fundare si lucrari experimentale au ca scop precizarea caracteristicilor fizico-mecanice, petrografice si chimice ale rocilor din terenul de fundare, precum si precizarea modului de conlucrare intre teren si constructiile ce se vor proiecta.

Incercarile asupra terenului de fundare si lucrarile experimentale se efectueaza pe teren sau in laborator.

Pe teren se determina caracteristicile fizico-mecanice ale terenului, cum ar fi: granulozitate, greutati volumice, permeabilitate, compresibilitate, rezistenta la frecare etc., cu aparate adecvate.

In laborator se fac studii petrografice, mineralogice, chimice asupra probelor prelevate, precum si determinarea caracteristicilor fizico-mecanice.
Cand veti priomi Studiul geotehnic finalizat, dosarul va trebui sa cuprinda urmatoarele parti:

a. Introducerea – in care se arata scopul cercetarilor efectuate, cercetarile anterioare, natura si volumul cercetarilor efectuate. Se delimiteaza zona studiata incadrand-o intr-o unitate geografica, geologica si tectonica a tarii.

b. Partea generala:
– geomorfologia zonei studiate consta in: descrierea formelor de relief, aprecierea evolutiei acestor forme in viitor;
– structura geologica consta in: descrierea generala cu privire la stratificatia si tectonica terenului;
– conditiile hidrogeologice si hidrologice constau in descrierea retelei hidrografice (directia de curgere a apelor, caracterul rocilor) a torentilor, regimul apelor subterane si agresivitatea acestora;
– roca de baza a terenului si starea acesteia privind fisuratia, alterarea, compactitatea etc.;
– vegetatia, descrierea tipului si influenta acesteia asupra stabilitatii terenului;
– gradul de seismicitate;
– adancimea de inghet si climatul zonei;
– antecedentele terenului – existenta umpluturilor, a exploatarilor miniere;
– observatii asupra constructiilor existente.

c. Partea speciala cuprinde urmatoarele:
– semnalarea fenomenelor fizico-geologice nefavorabile constructiilor (alunecari de teren, surpari, fenomene carstice, nisipuri miscatoare, zone maloase) cu indicarea masurilor de siguranta necesare in vederea asigurarii stabilitatii constructiilor;
– interpretarea rezultatelor obtinute prin prospectarea si exploatarea terenului, a incercarilor de laborator;
– date privind sursele de materiale locale ce pot fi folosite ca materiale de constructie.

d. Concluzii si recomandari ce cuprind:
– amplasamentul si sistemul constructiv optim;
– capacitatea portanta a terenului si deformarile probabile;
– stabilitatea terenului;
– adancimea si sistemul de fundare optim;
– masuri pentru executie dictate de teren;
– incadrarea rocilor din terenul de fundare in categorii prevazute in Normele de deviz privind lucrarile de terasamente si sapaturi.

e. Devizul intocmit pe baza normativelor de deviz in vigoare, lista cu materiale necesare – aparatura, utilaje, cheltuieli de transport.

[divider]